Lady Gaga (n. Stefani Joanne Angelina Germanotta, 28 martie 1986) este o cântăreaţă americană, câştigătoarea a cinci premii Grammy. Primul contract cu o casă de înregistrări l-a semnat la vârsta de 19 ani, dar a obţinut succesul scontat abia după semnarea contractului cu Streamline Records, o divizie a casei Interscope Records. La începuturi a lucrat drept compozitoare pentru mai mulţi artişti sub contract la Interscope Records, precum Fergie şi Pussycat Dolls, înainte ca Akon să-i descopere puterea vocală, oferindu-i un contract cu propria casă de discuri, Kon Live Distribution.
Albumul ei de debut, The Fame, a fost lansat în august 2008, fiind primit de critica muzicală în general cu recenzii pozitive. A avut ÅŸi succes comercial, clasându-se pe primul loc în Canada ÅŸi Regatul Unit. Primele două cântece promovate, „Just Dance” ÅŸi „Poker Face”, compuse ÅŸi produse alături de RedOne, au devenit hituri internaÅ£ionale, primind ÅŸase nominalizări la premiile Grammy, inclusiv pentru „Albumul anului”. La începutul anului 2009, după ce a cântat în deschideri cu New Kids on the Block ÅŸi Pussycat Dolls, a pornit în primul turneu solo, The Fame Ball Tour. La sfârÅŸitul aceluiaÅŸi an ÅŸi-a lansat al doilea album de studio The Fame Monster, de pe care a promovat hitul „Bad Romance”, pornind ÅŸi într-un nou turneu, The Monster Ball Tour.
Solista a fost influenţată de cântăreţii de glam rock David Bowie şi Freddie Mercury, dar şi de artiştii pop Madonna şi Michael Jackson. De asemenea, Lady Gaga a declarat că este inspirată de modă, moda fiind un element esenţial în compunerea de versuri şi în înterpretările live.
Până în prezent a vândut peste 15 milioane de albume şi 51 de milioane de discuri single în toată lumea.[1]
In vara lui 2010 artista a depăşit recordul de 17 milioane de fani pe reţeaua socială facebook şi numără nu mai putin de 6 milioane de follower-i pe Twitter [2].
La data de 24 Octombrie Lady Gaga a depăşit bariera de 1 miliard de vizualizări pe situl oficial YouTube, fiind prima artistă din istoria muzicii şi a YouTube-ului care a realizat un miliard de vizualizări, clasându-se astfel pe prima poziţie pe YouTube, urmată de Justin Bieber si Michael Jackson.
Cuprins |
Biografie
ViaÅ£a timpurie ÅŸi educaÅ£ia (1986 – 2004)
Lady Gaga s-a născut în New York City[3][4][5]pe 28 martie 1986, fiind primul copil al cuplului italiano-american Joseph ÅŸi Cynthia Germanotta (născută Bissett). A început să cânte la pian de la vârsta de patru ani, compunând prima ei baladă la 10 ani (Piesa "Lovefool" pentru formaÅ£ia "The Cardigans").[6] La vârsta de 11 ani, aceasta ar fi trebuit să înceapă să studieze la prestigioasa ÅŸcoală Juilliard din Manhattan, dar a fost mutată la o ÅŸcoală Romano-Catolică privată, Convent of the Sacred Heart.[7][8] Gaga a spus că în timpul liceului era „foarte delicată, foarte silitoare, foarte disciplinată”, dar de asemenea „puÅ£in nesigură”, deoarece „se râdea de mine la ÅŸcoală pentru că eram prea provocatoare sau prea excentrică, aÅŸa că m-am calmat. Nu mă simÅ£eam inclusă, eram ca o ciudată.”[9][10]La 17 ani, Gaga a fost admisă cu permisiune specială la Universitatea New York, în cadrul Tisch School of the Arts. Aici a studiat muzică ÅŸi ÅŸi-a perfecÅ£ionat talentul de compozitor, ea fiind o buna compozitoare.[necesită citare]
ÃŽnceputul carierei (2005 – 2007)
Gaga a semnat iniÅ£ial cu Dej Jam Recording la 19 ani, dupa ce preÅŸedintele ÅŸi directorul Island Def Jam Music Group, L. A. Reid, a auzit-o cântând pe un hol de lângă biroul său. După trei luni, Dej Jam a rupt contractul,[11] cu toate că până atunci, fosta ei companie de management îi făcuseră cunoÅŸtinţă cu producătorul ÅŸi compozitorul RedOne, de asemenea impresariat de ei.[12] Primul cântec produs de cei doi a fost „Boys Boys Boys”,[12] un mash-up inspirat de piesa „Girls, Girls, Girls” de Mötley Crüe ÅŸi „T.N.T.” de AC/DC[13] S-a mutat din casa părinÅ£ilor ÅŸi a început să cânte în cluburile din centrul cartierului Lower East Side, cu formaÅ£iile Mackin Pulsifer ÅŸi SGBand.[14] La scurt timp, a început să ia droguri ÅŸi să apară în diferite spectacole de cabaret.[8] Aceasta a declarat că tatăl ei, „pur ÅŸi simplu nu putea să înÅ£eleagă”, luându-i astfel câteva luni să se poată uita din nou la ea.[8][13] Producătorul muzical Rob Fusari, care a ajutat-o să compună unele din primele ei cântece, i-a comparat stilul vocal cu cel al lui Freddie Mercury. Fusari a fost cel care a ajutat la creerea poreclei „Gaga”, după cântecul „Radio Ga Ga” de formaÅ£ia britanică Queen. CântăreaÅ£a îşi căuta un nume de scenă, când a primit un mesaj de la Fusari, care conÅ£inea cuvintele „Lady Gaga”.[15]
„ÃŽn
fiecare zi, când Stef venea la studio, în loc să-i zic «Bună!»,
începeam să cânt „Radio Ga Ga”. Acesta era cântecul pe care îşi făcea
intrarea. [Lady Gaga] a fost de fapt o defecţiune tehnică; am introdus
'Radio Ga Ga' într-un text şi s-a autocorectat în 'Lady Ga Ga'. Mi-a dat
un mesaj înapoi în care mi-a zis «Acesta e!» După acea zi, a devenit
Lady Gaga ÅŸi mi-a zis «Să nu-mi mai zici niciodată Stefani.»[15]”
De-a lungul anului 2007 a colaborat cu interpreta Lady Starlight, care a ajutat-o să-ÅŸi creeze un stil vestimentar scenic.[16] Cele două au susÅ£inut mici spectacole în cluburi din centrul oraÅŸului, precum Mercury Lounge, The Bitter End, ÅŸi Rockwood Music Hall,[17] cunoscute ca „Lady Gaga and the Starlight Revue”.[18] Numit de unii ca fiind „Supremul spectacol pop rock”,[19] recitatul lor era un tribut cu buget restrâns adus emisiunilor de estradă din anii 1970.[20] ÃŽn august 2007, cele două artiste au fost invitate să cânte la festivalul american Lollapalooza.[21] Recitalul s-a bucurat de recenzii foarte călduroase.[6][17] IniÅ£ial concentrată pe avangardism ÅŸi muzică electronică dance, Lady Gaga ÅŸi-a găsit stilul când a început să incorporeze muzică pop în melodiile sale ÅŸi muzica glam rock vintage precum David Bowie ÅŸi Queen.[22] ÃŽn această perioadă, a apărut pe cartea audio The Portal in the Park de Cricket Casey, interpretând alături de Melle Mel cântecele „World Family Tree” ÅŸi „The Fountain of Truth”.[23]
—Rob Fusari
Rob Fusari i-a trimis producătorului muzical Vincent Herbert cântecele pe care le înregistrase cu Lady Gaga.[24] ÃŽncântat, Herbert i-a oferit în 2007 un contract cu o devizie a Interscope Records deÅ£inută de el, Streamline Records.[25] Gaga îl numeÅŸte pe Herbert ca fiind cel care a descoperit-o, adăugând că „Chiar am simÅ£it că facem istorie în muzica pop ÅŸi vom continua să facem asta.”[24] Deoarece lucrase deja ca ÅŸi compozitoare stagiară la Famous Music Publishing, mai târziu achiziÅ£ionată de Sony/ATV Music Publishing, a obÅ£inut un contract de compozitor cu Sony/ATV.[26] A fost astfel angajată, precum ÅŸi pentru artiÅŸti semnatori cu Interscope Records, ca New Kids on the Block, Fergie ÅŸi Pussycat Dolls.[26] ÃŽn timpul ÅŸederii sale la Interscope, Akon a descoperit puterea sa vocală în timp ce ea înregistra în studio o mostră pentru un cântec de-al lui.[27] L-a convins apoi pe preÅŸedintele Interscope-Geffen-A&M, Jimmy Iovine, să creeze o înÅ£elegere comună, permiţându-i acesteia să semneze ÅŸi cu Kon Live Distribution,[11] numind-o mai târziu „jucătoarea francizei sale”.[28] A continuat colaborarea cu RedOne, lucrând cu acesta pentru albumul ei de debut timp de o săptămână,[26] ce avea să conÅ£ină hiturile internaÅ£ionale „Just Dance” ÅŸi „Poker Face”. A semnat apoi ÅŸi cu Cherrytree Records, o marcă Interscope, condusă de producătorul ÅŸi compozitorul Martin Kierszenbaum, după ce a lucrat la patru cântece alături de acesta, inclusiv la „Eh, Eh (Nothing Else I Can Say)”.[26]
Succesul internaÅ£ional (2008 – prezent)
Pentru detalii, vezi: The Fame ÅŸi The Fame Monster.
Gaga a apărut semi-nud, purtând doar baloane din plastic, pe coperta anualului "Hot 100" din Rolling Stone în mai 2009.[41][42] În articol s-a discutat despre începuturile sale pe scenele din cluburile din New York, ea fiind îndrăgostită de un toboşar heavy metal. Ea a descris relaţiile sale şi despărţirile, spunând: "Eu am fost Sandy a lui, şi el a fost Danny al meu [din Grease], şi apoi m-am despărţit." El a devenit mai târziu inspiraţia unor cântece de pe albumul de debut The Fame.[43] Ea a fost nominalizată în total pentru nouă premii din gala de decernări MTV Video Music Awards, câştigând premiile pentru "Cel Mai Bun Artist Nou", single-ul ei "Paparazzi" câştigând doua premii pentru "Cea mai bună Regie Artistică" şi "Cele mai bune efecte speciale".[44] În Octombrie 2009, Gaga a primit un premie pentru Billboard magazine's Rising Star 2009.[45][46] Ea a participat în Campania Drepturilor Umane pe 10 octombrie 2009, înainte de a susţine un discurs la National Equality March în Washington, D.C.[47][48]
În noiembrie 2009 a lansat The Fame Monster, o colecţie de opt melodii în care se duelează cu partarea întuncată a faimei pe care a trăito în cursul anilor 2008-09 când călătoreşte în toată lumea, ele fiind exprimate prin metafora monstru. "Bad Romance" a fost primul single lansat de pe acest album. A apărut în topurile din Marea Britanie, Canada, Irlanda, Finlanda şi Suedia, ajungând în top doi în topurile din Statele Unite, Italia, Australia şi Noua Zeelandă.[49][50] Ea a anunţat repede The Monster Ball Tour, care a a fost asociat cu lansarea albumui său.[51]
Pe 11 decembrie 2009, a întâlnit-o pe Regina Elizabeth II şi a cântat melodia "Speechless" la The 2009 Royal Variety Performance.[52] Cântăreaţa a fost numită chief creative officer pentru o linie de produse Polaroid la Consumer Electronics Show pe 7 ianuarie 2010 unde ea a spus că va crea modă, tehnologie şi produse fotografice.[53] Pe 14 ianuarie 2010, Gaga a trebuit să amâne un concert din The Monster Ball în West Lafayette, Indiana, din cauza problemelor de sănătate.[54][55] Într-un interviu luat de Barbara Walters, ea a spus că este o legendă urbană, susţinând că este intersexuală, susţinând: "Eu ma portretrizez într-un fel foarte adrogin, şi imi place."[56]
Gaga a primit nominalizări Grammy pentru Cântecul Anului, Înregistrarea Anului, Cea Mai Bună Înregistrare Dance pentru single-ul "Poker Face", câştigând unul dintre ele.[57] The Fame a fost şi el nominalizat pentru Albumul Anului şi a câştigat premiul pentru Cel Mai Bun Album Electronic/Dance.[57] Al doilea single după The Fame Monster a fost "Telephone", care a ajuns la numărul unul în topul Billboard's Pop songs, devenind al şaselea single a lui Gaga şi Beyoncé numărul unu în top, luptându-se cu Mariah Carey. Melodia a intrat în topuri şi în Marea Britanie.[58] Pe 19 martie 2010, Rob Fusari a dat în judecată compania de producţie a lui Gaga, Mermaid Music LLC, spunând că a fost ca el să primească 20% din profit. Avocatul lui Gaga, Charles Ortne a descris pretenţia lui Fusari ca fiind "ilegală" şi a refuzat să mai zică şi altceva.[59] De multe ori, ea se referă la fanii ei, cum că ar fi "Mici Monştrii", ea făcându-şi un tatuaj special pentru ei.
Calităţile interpretative şi stilul muzical
Lady Gaga este apreciată de presa occidentală pentru faptul că a “revoluÅ£ionat muzica pop”,[61][62][63] iar abilităţile sale de compozitor au fost aclamate în repetate rânduri.[64][65][66] Interpreta incorporează frecvent elemente techno în compoziÅ£iile sale,[67] abordând în cele mai multe dintre cazuri teme precum sexualitatea, încrederea în sine, iubirea ÅŸi eÅŸecul amoros.[68][69] Printre interpreÅ£ii care au influenÅ£at-o cel mai puternic se numără Madonna, David Bowie, Queen ÅŸi Michael Jackson.[11][70][71] Stilul muzical abordat de artistă preia influenÅ£e din muzica pop a anilor 1990,[61][72] însă are o alură electro,[73][74] printre instrumentele cel mai des folosite numărându-se sintetizatoarele ÅŸi claviaturile.[75][76] Recenzorii revistei americane Slant sunt de părere că muzica interpretată de Lady Gaga este „în ansamblu, alimentată de o energie strălucitoare, care incită la dans”, acesta fiind factorul care i-a asigurat succesul timpuriu.[77] Ziarul britanic The Sunday Times susÅ£inea că „prin combinarea muzicii, modei, tehnologiei ÅŸi a artei, Lady Gaga le evocă pe Madonna, Gwen Stefani, Grace Jones ÅŸi Kylie Minogue”.[78] Recenzorii publicaÅ£iei The Boston Globe împărtăşeau această opinie ÅŸi afirmau că interpreta „este în mod clar influenÅ£ată de Madonna ÅŸi de tânăra Gwen Stefani”.[79] Criticul Simon Reynolds a examinat întreagul concept artistic al interpretei ÅŸi afirma că „Lady Gaga este inspirată de stilul electroclash, cu excepÅ£ia muzicii, care nu se rezumă la anii 1980, ci la un stil pop specific noului mileniu, nemilos de atrăgător ÅŸi lustruit cu Auto-Tune”;[80] de asemenea, Reynolds sesiza prezenÅ£a unor influenÅ£e provenite din muzica R&B în creaÅ£iile cântăreÅ£ei.[80]
Profilul vocal al interpretei se încadrează în categoria altistelor,[81][82] însă Lady Gaga poate interpreta compoziÅ£ii muzicale specifice mezzo-sopranelor,[83][84] iar întinderea sa vocală măsoară peste două octave.[85][86][87][88] Recenzorii publicaÅ£iei online TheCelebrityCafe.com se declarau surprinÅŸi de ambitusul interpretei – „Nu este în aceeaÅŸi ligă cu Mariah Carey, însă se descurcă foarte bine atunci când cântă, atât în registre grave cât ÅŸi în cele înalte, fără să redundeze”.[67] Vocea cântăreÅ£ei a avut de suferit în urma suprasolicitării din timpul turneului The Monster Ball,[89][90] una dintre apariÅ£iile sale de pe scena emisiunii-concurs American Idol fiind catalogată drept „inedită”, „deÅŸi „vocea sa a fost mult mai slabă decât în mod normal”.[91] Conform criticilor de specialitate, profilul vocal al interpretei se aseamănă foarte mult cu cel al lui Gwen Stefani,[92][93] însă Lady Gaga are un avantaj – „glasul său este mai bogat, fapt care îi permite o anumită versatilitate stilistică; poate cânta precum o amantă vulnerabilă, dar ÅŸi ca o petrecăreaţă sălbatică”.[94]
„Când asculÅ£i o piesă ca LoveGame simÅ£i că-Å£i comunică ceva sufletesc din partea mea? Nu… eu fac muzică electro-pop lipsită de suflet. Când cineva e drogat într-un club, atunci într-adevăr simte suflet.”[95]
—Lady Gaga
|
Albume
- The Fame (2008)
- The Fame Monster (2009)
- Born This Way (2011)
Discuri single
- „Just Dance” (2008)
- „Beautiful, Dirty, Rich” (2008) - disc promoÅ£ional
- „Poker Face” (2008)
- „Eh Eh (Nothing Else I Can Say)” (2009)
- „LoveGame” (2009)
- „Paparazzi” (2009)
- „Bad Romance” (2009)
- „Telephone” (2010)
- „Alejandro” (2010)
- „Dance in the Dark” (2010)
- „Born this Way” (2011)
- „Judas” (2011)
- „The Edge of Glory” (2011)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu